De prin minte adunate

Locul unde vorbim despre orice

Nu credeam să spun asta, dar îmi iubesc geamurile!

Vă puteţi imagina că în România ăsta cu frig şi ploaie e cineva care află starea vremii doar de la televizor sau de pe net? Că e cineva care atunci când vrea să iasă afară şi se  gândeşte cu ce să se îmbrace trebuie să se ia după predicţiile meteo sau după ce simt alţii pentru că el nu poate să se uite pe geam, aşa cum e normal? Nu pentru că nu vede ci pentru că… nu are geamuri la casă!

O casă fără geamuri? Cum e posibil, că doar nu e cutie de chibrituri, veţi spune. Şi aveţi dreptate. Casa în sine are geamuri, dar ele au fost acoperite. De ce? Pentru că Arhi, cel cu Arhiblog , a acceptat provocarea Gealan de a face un experiment pe propria piele: să trăiască o săptămână într-o casă oarbă, adică în casa lui, dar cu geamurile acoperite. Vă puteţi imagina aşa ceva? E ca în filmele cu apocalipsa, că tot trăieşte el în ţara în care nu vine niciodată apocalipsa! Cert e că eu, de când am auzit ce vrea să facă, am început să-mi iubesc mai mult geamurile.

Acum, pentru că aşa îi stă bine românului, trebuie să disec puţin această aventură incredibilă pe care o trăieşte Arhi. Evident, ea are părţi bune şi părţi rele. Cum, nu ştiţi care sunt părţile bune? Păi să vedem: într-o casă fără geamuri puteţi face ce doriţi fără să vă temeţi că vecinii se „benoclează” la voi. De asemenea, puteti lăsa totul vraişte prin casă fără teama că va descoperi cineva dezordinea. Căci mi-e greu să cred că cineva ţine să va viziteze cât timp sunteti  lipsit de orice contact vizual cu exteriorul. Şi, dacă aveţi copii, scena pentru Baba Oarba e gata instalată, nu trebuie decât să stingeti lumina.

Iar acum gata cu gluma, că nu poate fi nimic bine. Doar de mici am fost învăţaţi că „Unde nu intră soarele pe geam, intră medicul pe uşă”. Şi să ştiţi că proverbul e foarte adevărat. Căci eu sunt sigur că devii puţin claustrofob şi dacă eşti cel mai sănătos dintre pământeni. Până şi astronauţii au un petec de geam pe care să privească luminiţele de le zicem stele în timp ce se îndreaptă sper cine ştie ce şi unde.

Apoi, cred că apare sentimentul de teamă, dat de izolare. Ai sentimentul că eşti singur deşi eşti la fel de înconjurat de prieteni ca de obicei. Numai că prietenii tăi necunoscuţi de afară, pe care probabil că nu i-ai conştientizat vreodată (pescăruşii care îşi fac nevoile pe pervazul tău, guguştiucii, razele soarelui, norii, chiar şi vecina de vizavi care şi atârnă chiloţii fără nici o problemă pe frânghia din balcon) nu mai sunt acolo. În locul lor, atunci când mecanic îţi îndrepţi ochii sper geam vezi ceva negru care nu duce nicăieri. Urâtă chestie… pe cuvânt.

O altă parte rea, dar doar din punct de vedere material, a acestei experienţe de neînchipuit este că factura la lumină va veni dublu pentru perioada respectivă (asta în cazul în care nu ai uitat să plăteşti factura şi ENEL-ul nu ţi-a tăiat curentul). Pentru că, dacă lumină naturală nu e, atunci trebuie să fie artificială. Care, de obicei dă dureri de cap, deci e bine să ai nişte pastile la îndemână.

O să spuneţi că acum serile sunt ceva mai lungi ca astă-vară şi Arhi va avea mai puţine ore fără soare. Nu e deloc aşa. Aţi văzut seara ce lumină e de la stele, lună, faruri, lumini de pe stradă etc? Până şi acele legături cu exteriorul sunt rupte!

Aşa că eu dacă aş fi Arhi – ceea ce evident nu sunt, căci chiar acum văd, PE GEAM, o maşină trecând pe stradă – aş sta cât mai puţin acasă. Aş ieşi la aer cât nu am ieşit în ultimii 10 ani şi aş sta în casă cât mai puţin. Eventual doar cât să dorm. Pare oarecum cu o fugă şi chiar asta e. O fugă de apocalipsa.

Apoi, aş incerca ca in locul geamurilor sa pun lucruri foarte dragi mie. Nu copilul şi nevasta, căci ei nu au nici o vină 🙂 , ci fotografii, tablouri, poate un afiş cu Dinamo din 1989/ 1990 – eu ţin cu Dinamo, el nu ştiu cu cine. Orice care să-mi facă plăcere. Căci de uitat mă voi uita pe geam, şi sunt convins că şi Arhi se uită foarte des. Căci aşa e normal şi aşa cuntem obişnuiţi.

Apoi, cred că m-as uita mult la televizor. Nu pe posturile de ştiri, care te fac să îţi doreşti să-ţi astupi nu geamurile ci ecranul televizorului, ci pe posturile de documentare. Acolo unde te poţi bucura de ceea ce ochii tăi nu pot vedea din casă: peisaje, oameniveseli, oameni trşti, păsări, soare, lună, sau chiar ploaie, că tot văd că e la modă acum. Poţi vedea viaţa. Şi poţi aprecia viaţa care, Arhi, sunt sigur că va fi puţin schimbată după ce vei ieşi din această experienţă. Vei putea să te bucuri de lucrurile simple, cărora nu le dădeai atenţie – vei fi uimit de câte astfel de lucruri e vorba. Vei putea să îţi revezi vechii prieteni de care habar n-aveai şi, mai ales, nu vei mai suferi dacă vei vedea că geamurile sunt murdare sau pline de praf. Te vei bucura pur şi simplu că acele geamuri există şi că îţi asigură o legătură cu lumea. Cu lumea ta, cu lumea noastră.

Mult succes în experiment şi abia aştept să citesc cum te-a schimbat această experienţă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la Septembrie 29, 2013 de în DIVERSE şi etichetată , , , , .
%d blogeri au apreciat asta: